În timp ce Republica Moldova a demarat oficial negocierile de aderare Uniunea Europeană, Vadim Krasnoselski, liderul regiunii separatiste transnistrene, i se plânge lui Jānis Mažeik, ambasadorul UE pentru Republica Moldova, că autorităţile de la Chişinău îi ignoră propunerile de soluţionare a disputei de lungă durată cu privire la statutul Transnistriei, că impun o “blocadă bancară” asupra firmelor din Transnistria și că creează obstacole pentru activitatea economică externă a acestora, cu scopul de a le împiedica să acceseze programele UE.
Astfel, Vadim Krasnoselski i-a spus lui Jānis Mažeiks că guvernul Republicii Moldova a ignorat declaraţia pe care a propus-o prin care îndemna la o soluţionare paşnică a conflictului transnistrean, prin continuarea negocierilor în formatul “5+2”, criticând „atitudinea distructivă a Chișinăului”.
Nu este prima dată când se întâmplă acest lucru, Vadim Krasnoselski se plângea și în 2022, într-o scrisoare adresată ONU și OSCE, că relațiile dintre Transnistria și Moldova erau „într-o fază de criză profundă”, aruncând vina tot pe autoritățile centrale de la Chișinău care acționau în scopul “întăririi blocadei de transport și economice a Transnistriei, precum și încercărilor de a anula complet activitatea formatului de negociere recunoscut internațional 5+2”.
De menționat că formatul 5+2 includea reprezentanți ai părților, mediatori și observatori în procesul de negociere a reglementării transnistrene: Moldova, Transnistria (părți), OSCE, Federația Rusă, Ucraina (mediatori), Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii (observatori). Ce uită însă să menționeze Vadim Krasnoselski este că, de fapt, formatul „5+2” este îngheţat din 2019, iar încercările de a-l relua în 2022 au eşuat după declanşarea invaziei ruse în Ucraina.
Biroul pentru Reintegrare al Republicii Moldova a reacționat la acuzele lui Krasnoselski, afirmând că declaraţia propusă are “scopuri lipsite de scrupule”, dar s-a angajat să continue eforturile diplomatice .
Este același Krasnoselski care, în ianuarie 2024, spunea că ia în considere posibilitatea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană fără regiunea transnistreană, respingând discursurile pro-europene de la Chișinău ca fiind simple „fraze goale” și calificând decizia autorităților de la Chișinău de a investi mai mult în apărare drept o „militarizare” care „nu poate fi ignorată” de transnistreni.
Ca atare, la finele lunii februarie 2024, tot Krasnoselski era cel care solicita congresului așa-numiților „aleși locali de toate nivelurile”, adoptarea unei rezoluții prin care critica autoritățile moldovene pentru „presiuni” și cerea Rusiei „măsuri pentru protejarea” regiunii, iar în martie se plângea ambasadorului Federației Ruse în Republica Moldova că parcursul Republicii Moldova spre integrarea în Uniunea Europeană are efecte „negative”, din punct de vedere al bunăstării locuitorilor din stânga Nistrului, deși cifrele îl contrazic, indicând că 76% din exporturile regiunii transnistrene se duc spre UE, iar 56% din importuri vin tot de acolo. În plus, regiunea transnistreană este beneficiara directă a numeroase fonduri de dezvoltare oferite de UE în cadrul programelor implementate pe teritoriul Republicii Moldova.