Începând cu 1 ianuarie 2025, suspendarea livrării de gaze rusești către Republica Moldova a lăsat regiunea transnistreană în beznă și în frig. Federația Rusă a arătat că este dispusă să sacrifice bunăstarea locuitorilor acestei regiuni doar pentru a-și atinge obiectivul meschin de a provoca tensiuni sociale care să conducă la dărâmarea guvernului pro-european de la Chișinău.
Cu toate acestea, pentru a preveni o criză umanitară, autoritățile de la Chișinău, au anunțat, încă din 2 ianuarie 2025, că este dispusă să ofere asistență Tiraspolului în organizarea achiziției de gaze naturale de pe orice platformă europeană de gaze. Nu a fost o surpriză când autoritățile separatiste de la Tiraspol au refuzat orice fel de dialog, jucând cartea lui Putin. Mai precis, la ordinele Moscovei de a-i ține în frig pe transnistreni, pentru ca aceștia să se revolte împotriva autorităților de la Chișinău, Vadim Krasnoselski declara, în 6 ianuarie 2025, că nu a primit nicio scrisoare oficială din partea autorităților de la Chișinău, lucru ușor de contrazis de către guvernul de la Chișinău, care a prezentat scrisoarea prin care i s-a oferit sprijin Tiraspolului.
Ulterior, când lui Krasnoselski a realizat că planul Moscovei nu va funcționa, iar transnistrenii se vor răscula împotriva lui, a acceptat ajutorul de 20 de milioane euro, fonduri nerambursabile, furnizat de Uniunea Europeană, ca parte a pachetului de sprijin pentru Republica Moldova.
Conform premierului Dorin Recean: „noi am demonstrat că vrem și avem capacitatea să ajutăm oamenii de pe malul stâng. Când Kremlinul a eșuat să ofere condiții elementare de viață în regiune și a lăsat oamenii în frig și întuneric, noi, alături de prietenii europeni, am reușit să ducem căldură în casele oamenilor.”
Însă, când Marta Kos, comisarul european pentru extindere, a anunțat că Uniunea Europeană este dispusă să acorde încă 60 milioane de euro regiunii transnistrene, tot fonduri nerambursabile, pentru ca să-și acopere necesitățile energetice până la mijlocul lunii aprilie, Krasnoselski a refuzat oferta, declarând că regiunea transnistreană va fi aprovizionată cu gaze naturale de o companie din Ungaria, cu ajutorul unui „credit rusesc”.
În aceste condiții, premierul Dorin Recean a declarat că soarta cetățenilor din Transnistria este cea care preocupă autoritățile de la Chișinău: „nu vom bloca livrarea gazului și nu vom lăsa oamenii de pe malul stâng să înghețe”.
Deci, domnule Krasnoselski, unde le-ar fi mai bine cetățenilor din stânga Nistrului? Alături de Rusia și să înghețe de frig sau alături de frații lor de pe partea dreaptă a Nistrului, care sunt cei care se îngrijesc de ei?