Nu este un secret pentru nimeni că supraviețuirea moldovenilor din Transnistria depinde de gazul rusesc primit gratuit, situația urmând să se schimbe dacă acordul de tranzit al gazelor rusești prin Ucraina nu va fi prelungit. Evident, există surse și conducte alternative de transport al gazului rusesc către Transnistria, dar cine va plăti pentru cheltuielile de transport? Federația Rusă sau guvernul separatist transnistrean?
Deocamdată rușii nu au promis nimic în acest sens Transnistriei, parte integrantă a Republicii Moldova, luată cu japca de ruși în urmă cu peste 30 de ani și unde sunt staționate trupe rusești până în prezent. Dacă gazul rusesc era instrument de șantaj asupra Republicii Moldova, după invazia militară din Ucraina acest lucru a încetat, Uniunea Europeană oferind sute de milioane de euro și conexiunile sale pentru aprovizionarea cu energie.
Singurul mod în care gazul rusesc mai influențează securitatea energetică a țării este prin intermediul centralei de la Cuciurgan care folosește gaz rusesc pentru a produce energie electrică pe care guvernul de la Chișinău o cumpără, dar nu pentru că nu are alte soluții ci pentru că oprirea plăților către Transnistria ar duce la colapsul bugetului statului separatist și ar lăsa sute de mii de moldoveni, care locuiesc acolo, fără venituri și servicii de bază.
Conform lui Victor Parlicov, ministrul Energiei al Republicii Moldova, până și „elitele din Transnistria recunosc deja că noi cumpărăm energie electrică din regiune nu pentru că trebuie, ci pentru că alternativa este să aruncăm regiunea într-o criză umanitară”.
Mai mult, suspendarea circulației transfrontaliere de-a lungul frontierei dintre Moldova și Ucraina, din cauza invaziei militare ruse, a afectat comerțul din regiunea transnistreană. Transnistria nu poate interacționa cu piețele externe decât prin teritoriul controlat de autoritățile de la Chișinău, aspect de natură a face Acordul de Liber Schimb dintre UE și Moldova, principalul mecanism de integrare funcțională treptată a Transnistriei. Astfel, în 2023, exporturile regiunii către UE au reprezentat 69%, iar importurile din UE au fost de 55%, UE devenind principalul partener comercial.
În acest context, autoritățile de la Chișinău au intensificat eforturile de a atenua disparitățile comerciale între operatorii economici de pe ambele maluri ale Nistrului, fapt care a dus la tensionarea relațiilor cu elitele transnistrene, care rămân principala cauză a regresului regiunii deoarece țin captivă populația din Transnistria pentru a nu-și pierde beneficiile.
Pe cale de consecință, pentru a-și proteja averile și funcțiile, oligarhii și autoritățile din Transnistria nu vor renunța la pozițiile pro-ruse, un exemplu în acest sens fiind declarația lui Vadim Krasnoselski, din luna iulie, conform căreia Transnistria nu și-a schimbat reperele și nu intenționează să se integreze în Uniunea Europeană împreună cu Republica Moldova, făcând referire la referendumul privind integrarea europeană.
Surprinzător sau nu, având în vedere apropierea referendumului, autoritățile separatiste de la Tiraspol au cerut extinderea referendumului privind aderarea Republicii Moldovei la Uniunea Europeană și în Transnistria „pentru a obține opinia reală a tuturor transnistrenilor”, potrivit unui comunicat al așa-zisului ministru de externe din regiunea separatistă. Acest demers reprezintă un fruct otrăvit oferit Republicii Moldova de către Federația Rusă, în speranța că cetățenii moldoveni din Transnistria vor vota împotriva aderării, voturi care s-ar adăuga celor ale moldovenilor corupți de Ilan Șor cu banii pătați de sânge ai Rusiei și ale pro-rușilor care vor boicotarea referendumului.
Întrebarea care se pune este dacă moldovenii din Transnistria, care pot vedea cu ochiul liber faptul că fără sprijinul oferit de autoritățile de pe cealaltă parte a Nistrului, prin achiziționarea de energie electrică de la Cuciurgan, sau faptul că doar aderarea la UE le va oferi posibilitatea continuării schimburilor comerciale cu țările UE, vor vota DA la referendum, dând astfel o palmă oligarhilor și autorităților din regiunea separatistă care-i țin prizonierii Federației Ruse doar pentru a-și apăra averile, respectiv privilegiile funcțiilor ocupate ilegal.