Așa cum era de așteptat, de la 1 ianuarie 2025, livrările de gaze rusești prin Ucraina, care aprovizionau Transnistria, au încetat din cauza expirării contractului de transport dintre Ucraina și Federația Rusă.
Gazprom a refuzat să continue livrarea gazelor în Transnistria pretinzând achitarea, de către Moldovagaz, a unei datorii de 700 de milioane dolari, deși a fost efectuat un audit internațional care a demonstrat că datoria față de Gazprom era de doar 8,6 milioane dolari.
Pentru a preveni o criză umanitară, Moldovagaz a anunţat, împreună cu Energocom, încă din 2 ianuarie 2025, că este dispusă să ofere asistență Tiraspoltransgaz, în organizarea achiziției de gaze naturale de pe orice platformă europeană de gaze.
Însă, autoritățile separatiste de la Tiraspol au refuzat orice fel de dialog, Krasnoselski declarând că Rusia va relua livrările de gaze, sub formă de „ajutor umanitar”, acest lucru urmând a fi realizat de compania Natural Gaz DC (lucru imposibil, dat fiind faptul că furnizarea gazelor către Transnistria poate fi efectuată doar prin intermediul Moldovagaz).
Într-un final, văzând că nu reușesc decât să întărâte populația împotriva lor, autoritățile separatiste au anunţat că sunt de acord ca gazele să fie livrate Transnistriei prin intermediul companiei Moldovagaz.
Dar de unde vor veni gazele? De la Ozbor Enterprises, o companie cipriotă, controlată de oameni afiliați cu Gazprom, care a rezervat, începând cu 1 februarie, o secțiune a gazoductului Turkish Stream, în volum de 3,1 milioane de metri cubi pe zi. Comerțul cu gaze în cadrul Ozbor Enterprises este gestionat de Miroslav Stoyanovich, care a lucrat la Gazprom, între 2017 și 2022, iar directorul reprezentanței elvețiene a Ozbor Enterprises este Vladimir Petkov, începând cu 16 ianuarie. Petkov apare și pe o listă a afiliaților Gazprom, din 2018, anterior lucrând pentru fostul operator al proiectului „Sakhalin-2”, până în 2014, iar ulterior a trecut la Gazprom Neft.
Deci, tot Gazprom va furniza gaze Transnistriei. Și atunci nu are dreptate Maia Sandu când afirmă că Federația Rusă a folosit, din nou, „gazul ca armă”, oprind intenționat livrările de gaz, pentru a provoca nemulțumirea populației cu scopul de a declanșa o criză politică, de a răsturna guvernarea aleasă democratic și de a-și consolida prezența militară în Transnistria, pentru a folosi această regiune ca avanpost în războiul din Ucraina?