În contextul războiului din Ucraina, analiștii militari ruși atrag atenția că Rusia își poate pierde influența în Transnistria, pe fondul “militarizării” Republicii Moldova și a intensificării vizitelor delegațiilor din țările NATO. Aceștia acuză că Republica Moldova și Ucraina „înconjoară” Transnistria, sub motivul deminării unor raioane aflate la doar câțiva kilometri de Transnistria, în proximitatea depozitului de armament rusesc de la Cobasna.
Mai mult, o serie de zvonuri alarmiste sunt lansate de către propaganda rusă, conform cărora „Occidentul înarmează Moldova pentru a declanșa un război în Transnistria” sau că „NATO și Ucraina se pregătesc să deschidă un al doilea front în Transnistria”, cu „participarea militară a României în conflict”.
La rândul său, „președintele” Vadim Krasnoselski afirmă că „militarizarea” Republicii Moldova amenință Transnistria și acuză guvernul de la Chișinău pentru oprirea negocierilor cu Transnistria, în vreme ce Ministerul Securității de Stat din Transnistria acuză că soldați cu experiență în războiul din Ucraina sunt instruiți pe teritoriul Republicii Moldova, de către specialiști străini, în scopul de a lansa atacuri teroriste pe teritoriul Transnistriei.
De partea cealaltă, Institutul pentru Studiul Războiului din SUA atrage atenția că Rusia ar putea organiza operațiuni sub steag fals în Transnistria pentru a submina exporturile de cereale ucrainene din Marea Neagră și pentru a destabiliza Republica Moldova.
Iritarea Rusiei și a regimului separatist din Transnistria este generată de faptul că războiul din Ucraina a vulnerabilizat regimul separatist pro-rus, dat fiind că Ucraina a închis segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, pe unde încă mai avea loc rotația militarilor ruși din Transnistria, care nu mai puteau ajunge în regiunea transnistreană prin Aeroportul Internațional Chișinău, fiind sistematic întorși în Rusia de către Poliția de Frontieră a Republicii Moldova. De asemenea, prin închiderea segmentului transnistrean al graniței cu Ucraina contrabanda, traficul de persoane și spălarea de bani nu mai poate avea loc, acestea reprezentând o sursă importantă de venit pentru regimul separatist!
Înainte de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei guvernele pro-ruse sau cele deghizate ca pro-europene de la Chișinău reclamau sfios, din când în când, nevoia retragerii trupelor rusești din Transnistria, tolerând sau chiar încurajând afacerile ilegale cu regimul separatist, de felul celor cu energie electrică (obiectul acuzațiilor într-unul din multele dosare penale în care este cercetat Igor Dodon).
În prezent, guvernul de la Chișinău consideră că separatismul transnistrean trebuie să fie rezolvat doar prin mijloace pașnice și într-un mod care să nu obstrucționeze parcursul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, dorind să evite o confruntare militară cu Transnistria sau exercitarea unei presiuni economice asupra regimului separatist de la Tiraspol.
Dacă un conflict militar nu este de dorit niciodată, ne putem întreba de ce guvernul Republicii Moldova nu dorește să profite de izolarea economică a Transnistriei? Pentru că Moldova se bazează încă pe energia electrică achiziționată de la centrala electrică de la Cuciurgan! Un moment de cotitură va apărea când Republica Moldova nu va mai fi dependentă de energia electrică de la Cuciurgan (cum nu mai este dependentă de gazul rusesc), asigurându-și necesarul de curent prin import direct din România, prin interconectarea Isaccea-Vulcănești (2025) și Bălți-Suceava (2028).
În acel moment, fără rutele de contrabandă prin Ucraina și fără livrările de gaz rusesc care traversează teritoriul Republicii Moldova pentru a ajunge la centrala electrică de la Cuciurgan, Transnistria ar putea da faliment! Iar dacă Ucraina înfrânge Rusia, atunci influența geopolitică rusă în regiune practic nu va mai exista, iar liderii separatiști transnistreni vor fi nevoiți să se antreneze într-un dialog constructiv cu autoritățile de la Chișinău pentru a evita falimentul regiunii!